04/05/2026
De Ziua Internațională a Medierii m-am gândit la un lucru simplu: dacă ar fi să descriem medierea în câteva cuvinte, mulți ar spune că este… o pasăre rară. Nu pentru că nu ar exista, ci pentru că prea puțini o văd și și mai puțini aleg să o folosească la timp. Și totuși, anul acesta avem și un motiv în plus de reflecție: se împlinesc aproape 20 de ani de la adoptarea Legea medierii nr. 192/2006 – 20 de ani în care medierea a existat ca soluție reală, la îndemâna noastră.
În viața noastra de zi cu zi, conflictele apar inevitabil: în familie, între vecini, între parteneri sau colegi. Problema nu este că apar, ci felul în care alegem să reacționăm. De cele mai multe ori, răspundem pe moment, ridicăm tonul, încercăm să avem dreptate. Și, fără să ne dăm seama, distanța dintre oameni crește. Comunicarea se rupe, iar soluțiile devin tot mai greu de găsit.
Adevărul este că fiecare conflict are un moment în care poate fi oprit ușor. Un moment în care oamenii încă sunt dispuși să asculte, în care lucrurile nu au escaladat, în care o discuție sinceră poate schimba direcția. Medierea exact aici intervine si nu doar ca soluție, ci ca prevenție. Nu doar pentru a rezolva conflicte, ci pentru a le opri să devină mai mari decât sunt.
Un lucru important de înțeles este că medierea nu obligă pe nimeni la nimic. Nu impune soluții și nu ia drepturi. Din contră, oferă control celor implicați. Le oferă spațiul necesar pentru a vorbi, pentru a fi ascultați și pentru a ajunge la o înțelegere pe care o acceptă, nu una care le este impusă. Iar dacă nu se ajunge la un acord, nu se pierde nimic – există în continuare toate celelalte opțiuni.
Și totuși, de ce ajungem atât de rar la mediere la timp? Pentru că, de multe ori, așteptăm prea mult. Lăsăm lucrurile să se adune, să se complice, să se transforme din neînțelegeri în conflicte reale. Ajungem să nu mai căutăm soluții, ci să vrem să câștigăm. Iar atunci când scopul devine să câștigi, intotdeauna cineva pierde. De multe ori, pierdem cu toții: timp, bani, relații și liniște.
Poate că medierea a fost până acum o „pasăre rară”. Dar nu pentru că nu este utilă, ci pentru că nu este folosită atunci când ar trebui. Poate că este momentul să schimbăm această perspectivă. Să începem să vedem dialogul ca pe o soluție, nu ca pe un semn de slăbiciune. Să înțelegem că a asculta este la fel de important ca a vorbi. Și că, uneori, cel mai bun lucru pe care îl putem face nu este să demonstrăm că avem dreptate, ci să găsim o cale de a merge mai departe.
La 20 de ani de mediere în România, poate nu vorbim doar despre o profesie, ci despre o schimbare de mentalitate care încă se construiește. Despre mai multă răbdare, mai multă înțelegere și mai mult curaj de a comunica.
Medierea nu este ultima opțiune. Este, de fapt, prima alegere atunci când vrem să păstrăm relații, să economisim timp și să evităm conflicte care pot deveni mai mari decât trebuie. Iar schimbarea începe cu fiecare dintre noi, cu decizia de a comunica, de a căuta înțelegere și de a apela la mediere înainte ca lucrurile să ajungă prea departe.
Câte conflicte ar fi putut fi mai simple in acețti 20 de ani?
