03/04/2026
Geschichte der Karwoche
Ab dem 3. Jahrhundert entsteht in verschiedenen Orts¬kirchen eine Form des Fastens vor Ostern. Die Dauer ist unterschied¬lich zwischen einem und sechs Tagen. Wahrschein¬lich nach dem Vorbild der „Heiligen Woche“ von Jeru¬salem entfaltet sich das liturgische Geschehen des Oster¬festes auf mehrere Tage. Die gottes¬dienst¬lichen Feiern beginnen nach der bib¬lischen Chrono¬logie mit dem Einzug nach Jerusalem.
In der abend¬ländischen Liturgie, vor allem in Rom, steht das Leiden Jesu im Mittelpunkt. Seit dem 9. Jahr¬hundert entwickelt sich als Beginn dieser Leidens¬feiern eine liturgisch dramati-sierte, triumphale Einzugs¬prozession. Teilweise beginnen diese dann auch außer¬halb der Stadt und ein Palm-Esel wird als lebens¬große Holz¬skulptur mitgeführt. Mit der Zeit entsteht die Segnung der Palmzweige, die im römischen Messbuch von 1570 übernommen wird.
Bereits ab dem 5. Jahrhundert sind die Tage vor Ostern von den Passions¬lesungen geprägt. Der Grün¬donners¬tag wurde liturgisch erst ab dem 7. Jahr¬hundert ausgestaltet.
Die heutige liturgische Form der Karwoche gilt seit dem Jahr 1970 in Folge der Liturgiereform durch das 2. Vatikanische Konzil.
Istoria Săptămânii Mari
Începând cu secolul al III-lea, în diferite biserici locale s-a dezvoltat o formă de post pre-pascal. Durata sa varia între una și șase zile. Probabil modelate după Săptămâna Mare de la Ierusalim, evenimentele liturgice ale Paștelui se desfășurau pe parcursul a mai multor zile. Urmând cronologia biblică, celebrările liturgice încep cu intrarea în Ierusalim.
În liturgia occidentală, în special la Roma, Patimile lui Isus reprezintă punctul central. Începând cu secolul al IX-lea, s-a dezvoltat o procesiune de intrare triumfală, dramatizată liturgic, ca început al acestor celebrări ale Patimilor. În unele cazuri, aceste procesiuni încep în afara orașului, iar o sculptură din lemn în mărime naturală a unui măgar este purtată totodată cu procesiunea. De-a lungul timpului, binecuvântarea ramurilor de palmier a evoluat, practica fiind adoptată în Misalul Roman din 1570.
Începând cu secolul al V-lea, zilele dinaintea Paștelui au fost caracterizate de lecturile Patimilor. Structura liturgică a Joii Mari nu a fost pe deplin dezvoltată decât în secolul al VII-lea.
Începând cu secolul al V-lea, zilele dinaintea Paștelui au fost marcate de lecturile Patimilor. Forma liturgică actuală a Săptămânii Mari intră în vigoare în 1970, ca urmare a reformei liturgice a celui de-al II-lea Conciliului de la Vatican.