15/05/2026
Omagiu ION PELEARCĂ (1932 - 2026)
Motto:
“Ce rămâne din noi / Când se stinge lumina ? /
Nu averea, nici faima / Nici umbra, , nici vina .../
Rămâne binele dat / Și un nume rostit / Cu renume în sat”.
Compozitor, dirijor, ofițer, publicist, membru în Uniunea Ziariștilor și Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România, s-a născut într-o zonă mirifică considerată „colțul de rai” al pomiculturii românești.
Personal, l-am cunoscut pe maestrul Pelearcă în anul 2016, când pregăteam Simpozionul - concert „100 de ani de la nașterea compozitorului Bazavan”, solicitându-i sprijinul în realizarea unui film documentar și a unei cărți biografice despre compozitorul Bazavan, ajutor pe care maestrul mi l-a acordat rapid, necondiționat și cu mult profesionalism.
De atunci și între noi s-a legat o relație de prietenie, dumnealui participând la Alexandria, la evenimentul menționat, alături de compozitorii Irina Odăgescu și Teodor Țuțuianu, Constantin Arvinte, Corul de Camera "Preludiu" condus la acea vreme de maestrul Voicu Enăchescu, Corul Symbol al Patriarhiei Române condus de fondatorul său, maestrul Jean Lupu și Conf. Univ. dr Luminița Guțanu Stoian și alte personalități.
Mai târziu am participat împreună la diferite festivaluri și concerte corale în țară și București. De fiecare dată când ajungeam în Capitală mă întâlneam cu dumnealui oferindu-mi câte o carte din scrierile sale muzicale sau biografice. Cu o bună scriitură corală, și-a închinat cariera și viața muzicii ca profesor, dirijor și compozitor, membru în juriile multor concursuri corale și redactor al revistei Viața militară.
Frumusețea sa umană și spirituală caracterizată prin marile sale calități de muzician, prin omenie, modestie, discretie și optimism, vocea caldă și darul povestirii demn de marii naratori ne impune să cinstim prin neuitare și păstrarea în minte și inimă imaginea celui ce lasă în urmă o moștenire muzicală deosebită. Când vorbea despre familie simțeai și vedeai în ochii dumnealui satisfacția că membrii familiei, copiii și nepoții au urmat cariera muzicală, muzica fiind bucuria vieții.
Toate acestea l-au făcut cunoscut și recunoscut, bucurându-se de o inaltă apreciere și prietenie din partea colaboratorilor și sutelor de foști elevi și studenți din cadrul secției de muzică din Academia Tehnică Militare.
“Suflet din sufletul neamului” , nu și-a uitat patria, credința și satul natal. Pentru colțul de rai numit și patria fructelor, Boțești-Argeș, unde a văzut lumina zilei și a colindat pe cărări neumblate a compus o melodie care întregește imaginea, dorul și dragostea de locurile copilăriei:
“Frunzuliță rugi de mure / Ce mi-e drag mie pe lume/ Să-mi văd satul meu din vale /Când sunt pomii dați în floare/ Dorule, măi dorule Boțiești-ule “/.
Călător pe acest pământ, la frumoasa vârstă de 94 de ani, ne-am despărțit de maestrul Pelearcă cu mare durere sufletească.
Dumnezeu l-a chemat să se odihnească în grădina Sa veșnică.
Lasâ în urmă o familie care continuă tradiția muzicală și foarte muți prieteni, care consideră că este doar puțin plecat și-l așteaptă să se întoarcă cu vorba sa înțeleaptă și sufletul neîntrecut de bun.
Omagiul adus maestrului trebuie să rămână nemuritor în vecii vecilor !
"Din Dumnezeu am ieşit, ne întoarcem la El”.
Veșnică pomenire !
Valeriu Bazavan
Alexandria, mai, 2026
