13/05/2026
🔊Agenția Națională pentru Sport discriminează sportul Wushu Kungfu
Scris de către Maxine Ionescu
Practic Wushu Kungfu de 5 ani, un sport al cărui nume se traduce simplu prin „arte marțiale” din limba chineză. Colegii mei din aceeași generație se pregătesc acum în cadrul UNEFS pentru a deveni antrenori și pentru a duce mai departe acest sport, exact așa cm generațiile dinaintea noastră ni l-au transmis nouă: cu disciplină, respect și pasiune.
Pentru mulți dintre noi, acesta este parcursul firesc al unui sport pe care îl iubim: începi ca sportiv, crești în sală alături de colegi și antrenori, înveți valorile sportului, iar apoi îți dorești să dai mai departe ceea ce ai primit. Tocmai de aceea, generația noastră privește cu șoc și dezamăgire ceea ce se întâmplă astăzi în jurul acestui sport și modul în care sunt tratați oamenii care l-au construit.
Din păcate, cei care au construit wushu-ul românesc în zeci de ani de muncă sunt astăzi discriminați chiar de instituțiile care ar trebui să sprijine sportul. După ani întregi în care carnetele de antrenor emise pe „arte marțiale” au fost recunoscute oficial de către stat, acestea sunt acum contestate de ANS, deși aceeași formulare a fost folosită timp de aproximativ 30 de ani de către CNFPA(instituție aflată direct în subordinea Agenției Naționale pentru Sport).
Practic, oameni care au format generații de sportivi, care au reprezentat România la Campionate Europene și Mondiale(și care au adus rezultate, România a adus în țară aurul de la toate aceste competiții de nenumărate ori!), care au colaborat cu structurile oficiale ale sportului românesc și au participat la formarea de noi antrenori, sunt puși acum sub semnul întrebării din cauza unei formulări administrative create chiar de sistem.
Și totuși, Wushu Kungfu înseamnă literalmente „arte marțiale chinezești”. Așadar, care este, de fapt, problema?
În același timp, anul acesta nu am mai primit finanțare. Sportivi care reprezintă România la competiții internaționale sunt nevoiți să se pregătească și să participe pe banii lor, ai părinților sau, dacă au noroc, cu ajutorul unor sponsori. Mulți dintre noi avem job-uri pentru a putea continua să practicăm sportul pe care îl iubim. Antrenamentele, deplasările, echipamentele, cantonamentele și competițiile sunt susținute aproape exclusiv din resurse personale.
Mai mult decât atât, premiile pentru rezultatele obținute nu au mai fost plătite din 2022. Vorbim despre sportivi care au adus medalii europene și mondiale României și care continuă să reprezinte țara cu demnitate, fără să fie recompensați pentru munca și performanțele lor.
Performanța în wushu nu a fost construită prin relații, privilegii sau „înțelegeri obscure”. A fost construită prin antrenamente zilnice, săli reci, bani din buzunarul părinților, voluntariat și pasiunea unor oameni care au continuat chiar și atunci când sprijinul autorităților a lipsit complet.
Dar poate cel mai grav nu este doar lipsa sprijinului, ci disprețul public arătat față de sportul nostru și față de oamenii din el.
Mesajul transmis de domnul Bogdan-Constantin Matei: „Mergi la odihnă, sunt sătul de sportul vostru! Propriile caste de neamuri, copiii, federații făcute prin înțelegeri obscure”nu este doar o ieșire nepotrivită. Este o jignire directă la adresa unor sportivi, antrenori și familii care investesc ani de muncă, bani și sacrificii pentru a reprezenta România.
În timp ce unii vorbesc ironic despre „federații obscure”, România este reprezentată la cel mai înalt nivel internațional în acest sport. Wushu face parte din programul oficial al Jocurilor Olimpice de Tineret Dakar 2026, iar reprezentanți ai României sunt implicați activ în structurile internaționale ale Federației Internaționale de Wushu (IWUF), alături de lideri sportivi din întreaga lume.
Când sportivii aduc medalii pentru România sunt aplaudați. Când cer respect, sprijin sau drepturile care li se cuvin, devin „o problemă”.
Noi nu cerem favoruri. Cerem respect pentru munca unor oameni care și-au dedicat viața acestui sport și pentru sportivii care continuă să reprezinte România cu demnitate, chiar și atunci când sunt lăsați singuri. 🇷🇴
