09/10/2025
“Trei zile cât o vacanță de șapte. Unde ‘autentic’ încă mai are sens, caii poartă ciucuri colorați de lână, iar suflarea lor devine abur pe cerul rece și albastru care ne trezește dimineața.
Pornisem la vânătoare de trufe, toți urcați în căruța cu ciucuri din care număram una după alta casele pastelate, topite de soare, cu geamuri (și ele) aburite.
Am găsit destule, de fapt câinele arămiu le-a găsit, noi doar ne-am bucurat și, pe măsură ce le miroseam, parcă mai tare ne veseleam.
Să fi fost pământul negru și umed, arămiul pădurii, aerul curat sau poate faptul că făceam ceva inedit, umblând ca nebunii prin pădure alergând după un câine, de parcă eram cu toții vrăjiți.
La întoarcere, cu cizmele pline de pământul negru și umed, obosiți dar plini de viață și cu un zâmbet senin, ne-am oprit la barul din sat unde am băut sifon cu sirop de brad. Și bere.
Și am gătit apoi toată seara cu trufele găsite, am băut ‘Trei Fete Negre’ lângă sobă, minunați de cât de tăcută și indigo e noaptea la sat.
Era pentru prima dată când gustam trufe și ganache din ciocolată Valrhona, dar chiar și așa cel mai mult a rămas cu mine bucuria aia adormită de dimineață, caii negri vânjoși cu ciucuri roșii și mirosul pământului umed.
Nu puteam să cred ca am adunat un grup de nebuni care aleargă un câine prin pădure și simt ca mine.
Ne-am dus la culcare târziu, obosiți, dar plini de viață și cu un zâmbet senin. “
* Jurnal de weekend gourmet la vânătoare de trufe în Transilvania, 2013 ✍️ + 📷 Ralu Hagi .it
~