23/06/2026
Joi 2 iulie, ora 19.00, Teatrul vechi: primul eveniment de la Discuția secretă nu e literar, ci vizual.
Hauntologii
Mihai Grecu
Mihai Grecu este artist vizual și regizor român, absolvent al Le Fresnoy, care trăiește și lucrează între Paris și Cluj-Napoca. Practica sa se situează între cinema experimental și imagini generate pe computer, explorând viziuni onirice, alegorii politice și obiecte suprarealiste. Laureat al Premiului Sindicatului Francez al Criticilor de Film, lucrările sale au fost prezentate și premiate în festivaluri internaționale (Rotterdam, Montreal, Videoformes Clermont-Ferrand, Videobrasil) și în expoziții importante (Grand Palais, Cube, Ars Electronica etc.)
Prin documentar, fotografie, 3D, artă video și imagine sintetică, Mihai Grecu adună ceea ce o lume lasă în urmă atunci când se sfârșește : propaganda, miturile rurale, dictatorii morți, peisajele disciplinate care supraviețuiesc regimurilor ce le-au ordonat. În Nicolae, dictatorul este readus și trimis să meargă din nou prin țara pe care a lăsat-o în urmă, fantoma într-o Românie în care două treimi dintre oameni declară astăzi că i-ar dori întoarcerea. În The Bears, un ritual popular de înnoire se transformă într-o procesiune de spectre care rătăcesc printre blocurile post-comuniste. În Desert Ghosts, materia însăși refuză să se odihnească: apariții spectrale înfloresc deasupra câmpiilor pustii, frânturi ale altor dimensiuni ridicându-se la suprafața lumii fizice.
Titlul face referire la Jacques Derrida, care a inventat termenul de hauntologie pentru a numi o anumită tulburare a timpului. O fantomă nu este nici prezentă, nici absentă, nici vie, nici moartă iar timpul căruia îi aparține este dezarticulat. Criticul Mark Fisher a reluat mai târziu cuvântul pentru a descrie propria noastră condiție: un prezent bântuit nu doar de trecut, ci și de viitoruri pierdute, de lumile care ne-au fost promise și care n-au venit niciodată. A fi bântuit înseamnă a trăi printre lucruri care nu mai există și care, totuși, continuă să acționeze asupra noastră; a descoperi că prezentul n-a fost niciodată întreg, niciodată pe deplin el însuși, ci mereu locuit de ceea ce a fost înainte și de ceea ce n-a mai apucat să fie.
Acesta este teritoriul în care lucrează Grecu. Imaginile sale înregistrează persistența unei lumi, felul în care o imagine supraviețuiește referentului ei, o credință supraviețuiește dovezii, un regim supraviețuiește propriei căderi. Între observație și invenție, arhivă și apariție, opera lui tratează lumea vizibilă ca pe o suprafață peste care forme mai vechi se întorc neîncetat. Același rezervor de forme hrănește deopotrivă propaganda, folclorul și profețiile, oferindu-ni-le înapoi, iar și iar, ușor schimbate, dar mereu încă aici.
Acestea sunt fantome ale imaginilor, urme care persistă după ce lucrul în sine a trecut, viitoruri care vor sosi ca niste ecouri, trecuturi care rămân. Grecu lasă deschisă posibilitatea realității lor. Ne cere să observăm că timpul este dezarticulat și că trăim deja printre ele.
______
Hauntologies
Mihai Grecu
Mihai Grecu's work is a catalogue of hauntings. Across documentary, photography, 3D, video art and synthetic image, he gathers what a world leaves behind when it ends: the propaganda, the rural myths, the dead dictators, the disciplined landscapes that outlive the regimes that ordered them. Nothing here stays buried. In Nicolae, the dictator is rebuilt and sent walking back through the country he left behind, a revenant in a Romania where two thirds of people now say they would welcome his return. In The Bears, a folk ritual of renewal mutates into a procession of spectres drifting through brutalist housing blocks. In Desert Ghosts, matter itself refuses to rest: apparitions bloom over empty plains, glimpses of other dimensions surfacing into the physical world.
The title borrows from Jacques Derrida, who coined the term hauntology to name a particular disorder of time. A ghost is neither present nor absent, neither living nor dead, and the time it belongs to is out of joint. The critic Mark Fisher later took up the word to describe our own condition: a present haunted not only by the past, but by lost futures, by the worlds that were promised and never arrived. To be haunted is to live among things that no longer exist and yet still act upon us; to discover that the present was never whole, never fully itself, but always inhabited by what came before and what failed to come at all.
This is the territory Grecu works in. His images do not document a world so much as register its persistence : the way an image outlives its referent, a belief outlives its proof, a regime outlives its fall. Between observation and invention, archive and apparition, his work treats the visible world as a surface across which older forms keep returning. The same reservoir of shapes feeds propaganda, folklore and prophecy alike, offering them back to us, again and again, slightly altered, never quite gone.
They are ghosts of images : traces that linger after the thing itself has gone, futures that never came, pasts that will not leave. Grecu does not ask whether they are real. He asks us to notice that the time is out of joint, and that we are already living among them.
______
Festivalul de literatură Discuția secretă la Arad este finanțat de Primăria Municipiului Arad prin Centrul Municipal de Cultură Arad
Sponsor: Grup West – dealer local Opel, Peugeot, Citroën și Hyundai
Parteneri: mARTA, Cărturești și Cafeneaua literară Joy’s
