12/05/2026
Despre organizatori si artisti
de Sorin Poclitaru
Atunci când pui la cale-un festival,
Există, evident, niște probleme,
Că oamenii se cheamă să te cheme.
Nu zic de mine, ci în general.
Artiștii se împart pe căprării:
În invitați și cei neinvitați,
În oameni faini, precum și în frustrați,
În oameni serioși și bwlangii.
Îi recunoști, desigur nu prea greu...
Postezi afișul pentru promovare
Și imediat primești mesaj: Da', oare,
Nu ar fi loc să vin să cânt și eu?
Că am mai fost la tine și-n trecut
Și-am zis c-a fost frumos peste măsură,
Și-acuma văd că mă tratezi cu ură,
Și doar atunci mi-ai zis că ți-a plăcut.
Pe bune, nu-nțeleg ce s-a-ntâmplat,
Că n-am lipsit la tine niciodată,
Cântarea mea era asigurată
Și brusc mă lași deoparte. E păcat!
Aș fi putut să merg într-un alt loc,
Că m-au chemat pe niște gajuri bune
Și-am zis că nu mă duc. Acuma, spune,
Ai mai văzut așa un dobitoc?
Credeam că între noi e un ceva,
Ca o chimie de-aia iubicioasă,
Ce suflet poți să ai, să stau acasă,
Când toata omenirea m-aștepta?
Poți să mă treci acolo, special,
Nu tre' s-apar pe-afiș cu toți sărmanii,
Și poți să îmi virezi-nainte banii,
Că, pân' la urmă,-i doar un festival.
Mă uit și în afiș, e dubios,
Apar pe-acolo unii... tată, tată
I-ai ascultat pe omuleți vreodată?
Chiar nu credeam să cazi atât de jos!
Atâta-ți spun cinstit, dacă mă screm,
Îmi fac un festival la fel de mare,
Și poti să crapi pe loc de supărare,
Să moară mama mea, dacă te chem!
Și îți mai spun atât: ești un cretin,
Și-i vai de festivalul tău, săracul,
Și de acuma poa' să te ia dracul,
Chiar dacă mă mai chemi, eu nu mai vin!